E plină lumea de nimic
Cât și nimicu-i plin de lume,
Cuvântul a ajuns peltic
Și gura lui, pârâu cu spume.

Se-ncinge miez de întuneric
În blidul de lumini, stelar,
Căderi de serafim coleric
Se cațără pe iad de jar.

Străpunse inimi, cucerite
În zilele de cincizecimi,
Zdrobesc la porțile smerite
Împărății de-ntunecimi.

E plină lumea de nimic,
Dar Dumnezeu o va goli,
Așteaptă, omule, un pic
Și Cel ce vine, va veni!

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website