Ți s-a-ntâmplat, din pumnul vieții,
Să nu ai ce mânca?
Dar, plânsul singur al tristeții,
Să n-ai unde-l lăsa?

Colindele de la Crăciun
Au fost și pe la tine,
Când rătăceai pe drum de fum,
În depărtări străine?

Mai știi cum cântă ciocârlia
În limba românească,
Și că începe veșnicia
De pe la casa noastră?

Te-au izgonit izgonitorii,
Așa cum fac hăitașii,
Și se prefac, îmbuibatorii,
Că ei îți “număr” pașii.

Poate îți pui cândva în gând
Să te întorci acasă;
Îți scriu și te-aș ruga, plângând:
-Adu-mi și mie-o coasă!

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website