Am detronat de pe cupola lumii
Noroiul poleit cu nestemate,
De-atuncea, răzbunările furtunii,
Mă biciuesc când urc cu crucea-n spate.

Și ce dacă genunchii mi-i julesc
Și coatele și fruntea-mi sângerează?
Contează numai cum și cât iubesc
Și mântuirea ta și-a mea contează.

Dacă mai plouă prin cupola lumii,
Sunt lacrimile mele ce vorbesc,
Să stingă-n valea umbrelor tăciunii,
Când cerurile trâmbețe își pregătesc.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website