Cât ai ars cu flăcări ajungând doar scrum?
în ce fel de viață, pe ce fel de drum?
n-ar fi vâlvătaie care-ar mistui,
arderi în lumini, când ar stăpâni.

Oare cât, arzând, ați și încălzit?
nu-i așa, că doar, cât ați și iubit?
ce lumini aprinzi din lumina ta,
nopți de întuneric să poți spinteca?

Când pârjol de foc bântuie pe mări
ai făcut din foc binecuvântări?
când arde o lume precum un tăciune
faci din focul tău stâlp de rugăciune?

A venit din cer o lumină mare
care s-a-mpărțit pentru fiecare;
omul, așteaptând vindecări să vină,
Dumnezeu a zis: “Să fie lumină”!

A venit porunca de: “Talita cumi”
de la Cel ce spune: “Sunt Lumina lumii”.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website