Cine a spart oglinda sufletului?
Trudiți a o repara? Cum?
Ce veți face cu niște țăndări?
Mai priviți în ea? Și ce puteți vedea?

Poate niște chipuri de fum întărit
Sub scoarțe de măști ruginite,
Un fel de fantome pe care
Hristos le-a numit “fețe văruite”.

Eu, ce să spun? Tânjesc după chipul de om
Acela după asemănarea Lui. Caut Adamul cel nou
Și mereu îmi răspunde gol, un ecou.

Celelalte, toate, la ce bun să fie spuse?
Ajungă-ți omule strigarea:
“O, vino Doamne Isuse”!

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website