Ce vă fac pruncii, oameni buni?
de când nu i-ați văzut?
și ce vă spun de la capăt de lumi?
nu-i așa că vă macină dorul
și vă macină capătul de viață
din ghemul care aproape nu mai are
de unde să desfășoare?

Ce vă fac mamele și tații, pruncilor,
și surorile și frații și… amintirile
și iubirile și țara care credeați că vă are?
ce fac oare din ele depărtările
și apăsările?

Ce vă fac oare lacrimile cu aripi ca păsările?
mai au ele putere să zboare,
să deschidă lacăte, să-ndoaie zăbrele
urmând pe drum bătătorit de rândunele?
știți oare că patria asta nu e întreagă
fără dragul de drag și de dragă?

Să vină primăvara!
Să se întoarcă pruncii acasă!
Să bată inima țării laolaltă
a bucurie și veselie că s-au întors
colindătorii din pribegie!

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website