Se iau din grădina cuvintelor coapte
Acelea cu miezul de șoapte,
Se pun la dospire în minte
Pe coaja de suflet fierbinte.

În porții egal de egale
Se toarnă-n cuvinte petale
Din zâmbet de flori colorate
Și leacuri deja vindecate.

Scântei de cuvinte topite
Se coc în cuptoare de pite
Apoi, ca o anafură,
Se pecetluiesc cu metaforă.

Se-amestecă-n coș de cântare
Și vorbe de ierburi amare,
Și duce și acru, și sare
Cu sâmburi de nuci și migdale.

Se toarnă din păsări cântatul ,
Întindu-se masa și patul,
Se-nvață cu îngeri a pune,
În gândul curat, rugăciune.

Când toate sunt puse la loc
Se lasă jăratic în foc,
Se-așteaptă ca fumul să moară
Și flăcări să cânte-a vioară.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website