Dacă au rănit pe cineva cuvintele mele
le trimit să ceară iertare;
nu le-am spus să lovească,
le-am poruncit să purifice
și să iubească.

Le-am învățat să rămână drepte,
să nu se plece în fața minciunii,
să mângâie, să ridice, să dăruiască
înainte să aștepte să primească.

Le-am trimis cu scrisoare de pace,
cu steaguri de biruință și hrană de credință,
au inimi deschis de deschise,
fac poduri din frunze și vise.

Dacă au cules lacrimi cuvintele mele,
e pentru că s-au împrumutat inimii cu tăcerea
dintre două bătăi ale ei
lăsând în loc fântână de foc.

Dacă au înviat pe cineva cuvintele
e semn că se trag din Cuvântul care a fost la început,
din Cel care a înviat,
ca mai apoi să înviem și noi.

Să măture mai departe, cuvintele, praful de stele,
să deschidă spre cer ferestre de lumină;
printre semenii mei să semene nădejde
și, din răstignire, să facă izvor de iubire!

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website