PAGINI

Categorii

Ultimele poezii postate

Ultimele comentarii

Informatii blog

Vor oamenii să-L găsească pe Dumnezeu
și se zoresc să alerge încoace și încolo
în nădejdea că-L vor întâlni
și-L vor îndupleca să-i asculte,
pentru că, nu-i așa, avem atâtea și atâtea necazuri.

Dar, oare alergările noastre, ca pe tăciuni,
nu sunt de-atâtea ori deșertăciuni?
nu ducem după noi poveri maculate de păcat?
alergăm la iertare și noi nu am iertat.

Nu tânjim deșert după forme de dumnezei
uitând că El e Duh și El e adevăr?
vrem să-L vedem și nu ne dezlegăm la ochi,
vrem să-L auzim și suntem niște surzi,
ne sfâșiem hainele și nu inimile,
am vrea să-L atingem și nu simțim atingerea Lui.

Căutăm un Dumnezeu despre care am auzit
dar nu L-am cunoscut,
Îl căutăm mereu afară și departe, uitând
să-L căutăm înlăuntrul nostru;
ne depărtăm prea mult doar alergând,
uităm de popasul pe genunchi
și de mâinile împreunate.

Nu învățăm să iubim cum ne iubește,
să dăruim cu S-a dăruit,
ne prea vindecăm singuri inima
când El caută în noi o inimă zdrobită.

Poate, prea obosiți, când Îl găsim
nici măcar nu-L cunoaștem
pentru că n-am trecut pe la cruce,
am ascultat de oameni ce nu-L ascultă,
și, cel mai trist:
ne-a trimis o Scrisoare de Dragoste
și nici măcar nu am deschis-o.

Și acum, după ce am plâns,
cum faci, Doamne, de-mi ștergi lacrimile?
cum mă iei în brațe, pe mine, cel atât de murdar
și îmi spui că, găsindu-mă, Te-am găsit?

Unde erai, Doamne?
dar, nu!
unde am fost eu?

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment