Ieșite din convalescență, securile
au rămas cu sechele:
dârdâiau cu un soi de penitență:
“unde mai sunt pădurile,
să ne-ntâlnim cu ele”?

Nu erau vietăți să răspundă,
iar umbrele dădeau să se-ascundă,
când stoluri de ciori tencuiau fundătura cu spumă,
croncănind răgușit uvertura postumă.

Ieșite din convalescență, securile
și-au ascuțit la corigență gurile;
copacii, cu crengi în spinare,
respiră a aer de eliberare.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website