Năzuind să se descalțe de rădăcini,
Copacii și-au aplecat ramurile
Să-și dezlege șireturile
Si hamurile;

Tăietorii de lemne, mereu prin preajmă,
Le-au retezat trunchiurile,
Cum ar amputa picioarele,
Apoi i-au culcat, la uscat,
Pe pat de scânduri.

Povestea Cenușăresei a ajuns și la ei,
Dar prea târziu:
Deja se crăpase de ziuă în pustiu.

Rafale de vânt împrăștiau frunze
Peste tăieturi de securi, în bandaje;
Durerile timpului, le legau strâns,
spre vindecare,
Cu șireturi de rădăcini

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website