Fructele coapte au mulțumit ramului că le-au înfiat;
Ramura, cu frunzele ei, au mulțumit trunchiului
În care și-au rezemat umerii și celelalte crengi;
Trunchiul a trimis recunoștință spre rădăcini
În care s-a prins, spre a se înălța.

Rădăcinile, împreunate ca mâinile în rugăciune,
Au gratulat pământul care le-a găzduit;
Pământul a lăcrimat, binecuvântând cerul, care l-a udat,
Iar cerul s-a aplecat să sărute fructul pe buze dulci;

Așa rămân urme de lumină și urme de căldură
Peste fructul cu părinți din cer și părinți din pământ;
Restul este simfonie, sau, mai degrabă,binecuvântare.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website