PAGINI

Categorii

Prea multe ruine în noi,
prea multe războaie deodată,
prea multă pace abandonată
în forme de oameni prea goi.

În fața nădejdii, zăvoare închise,
suflare de vânt a pustiu
o trâmbiță sună târziu
mai este odihnă în vise?

Tot cerul se face o flamură-steag
de drag de iubire de om:
“Te știu de la lut, atom cu atom
Eu, Domnul, te vindec de omul beteag”

Și-a fost vindecare și este;
se curăță boala păcat
sub crucea prin care pe toți ne-a-mpăcat
Acel ce în ceruri deschide ferestre.

Nici un comentariu existent inca.