Nu suntem ceea ce începem să fim,
Suntem ceea ce Dumnezeu vrea să devenim;
Nu ajungi la capăt de drum dacă nu mergi pe el
Rătăcirile compun pulberi de scrum, și amăgirile, la fel.

La capătul vieții se sfârșește doar viața netrăită
Cealaltă viață călătorește dincolo de lumea rănită;
S-a împânzit pământul de religii, uitând de Dumnezeu
În fiecare steag, și-n efigii, se toarnă mereu chipuri de idol și zeu.

Călătorim tot mai departe, tot mai rapid și vanitos
Și nu învățăm mersul pe jos, către calvar după Hristos;
Murim tot mai devreme, tot mai de tot, și tot mai trist,
Sufletul nostru încă se teme să fie rege urmând pe Crist.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website