Trunchiurile pomilor
nu se încovoaie
atâta vreme cât ramurile
le trag spre cer.

Încovoiate rămân rădăcinile
în formă de îmbrățișare
a țărânei mamă și a pământului tată,
la sânul care seamănă cu lacrima de ploaie.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website