Acolo unde cerul se culcă pe pământ
norii se fac perne
la capetele munților
și stelele se cuibăresc în așternut
când greierii cântă a stingere.

Se sting până și șoaptele întârziate,
se sting săruturile îmbrățișate
sub odihna din somn,
iar focurile neaprinse mai suflă în meteoriți
uscându-se de ploi și doinind a vis de flăcări.

Trec îngerii să închidă pleoapele
peste lacrimile de după zăvor,
fac vocalize suave apele
pe clape adormite sub izvor.

Carul mare, carul mic și pleiadele
descarcă tăcerile și alungă iscoadele;
se culcă cerul pe pământ în straie de vânt
-ca omul de rând-
cu Dumnezeu în gând.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website