E-atât se târziu pentru azi,
Iar pentru mâine e-atât de devreme,
Să nu te-aprinzi când nu poți să arzi!
Desfă-l pe captiv din blesteme!

Cărarea vieții e-atâta de-ngustă,
Și-i gata, abia ce-a-nceput,
Izvoarele noi, în matcă vetustă
De colții de stânci se ascut.

E-așa de departe cămașa de trup
Și pare și trupul departe,
Ca frângeri de pâini, în rugă, se rup
Cămăși dezbrăcate de moarte.

E-atât de puțină mulțimea de-averi
Și cerul înalt e-atâta de jos,
Îmi pun în desagi mulțimi de poveri,
Le-arunc, să-L ajung pe Hristos.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website