Vorbesc în tenebre cuptoarele
să întunece cerul și soarele,
amăgind că vor face căldură
din leme uscate și zgură.

Ce-i pasă cuptorului mut
că-i pumn de țărână și lut?
și ce se adună-n țărână?
doar bulgări de gheață păgână.

Da, inima noastră cea arsă
de zgura cu flacăra toarsă,
tânjește-n lumină să urce
dar uită de drumul prin cruce.

Da, inima noastră-i cuptorul
când uită că doar Creatorul
a pus sub țărâna din noi
iertări, să ieșim din noroi.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website