Nu-i așa că și lumânarea
devine lumină, consumându-se?
nici aerul, nici gândurile nu se văd,
și totuși fac să exite lumea.

Sunt prieteni care îți iau povara
din spate să o pună jos
și prieteni care ți-o vor duce
mai departe.

Lacrimile împrumutate nu se dau
cu dobândă,
se întorc gata plânse
și mai ales, curățite.

Rana neînchisă nu înseamnă
că nu are poartă,
dar înseamnă că mai are
loc de durere.

Cele mai frumoase flori
nu se împăunează cu coloritul lor;
roua de pe petale li se prelinge
spre rădăcină
ca o lacrimă.

Întâlnirile dintre noapte și zi,
din fiecare seară
și din fiecare dimineață,
rămân cu același răspuns:
că nu se împacă,
dar nu își calcă teritoriile
una, celeilalte.

Sunt arderi care lasă în urmă scrum
și arderi care lasă lumini,
sunt arderi în scântei nepieritoare
și arderile arselor cuptoare…

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website