Așezării la rând a cuvintelor în gând
când au ceva a spune,
i se spune înțelepciune;
rostirea lor cu limbă de suflet
și buze de inimă, ca focul din cărbune
se numește rugăciune.

Mângâierile pe care le aduc cuvintele
atunci când viața doare,
se numește îmbrățișare,
cum îmbrățișarea în durere
e mângâiere.

Rostirea cuvintelor, caldă,
cu șoapte de seară,
e ca o răcoare de scaldă
în mijloc de vară.

Cuvintele vindecă rana,
împart cu flămânzii lor hrana,
aduc stâmpărarea de sete,
desfac închisori din corsete.

Cuvintele tale, cuvintele mele
pot strânge lumina din stele,
apoi, drag prieten, și tu, cum și eu
slăvim doar un Domn Dumnezeu.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website