Am fost făcuți din bulgări de pământ,
de mâinile lui Dumnezeu;
suflând peste noi suflare de viață,
am prins cuget și aripă de gând
și mișcare alături de Cel
ce ne-a pus în picioare.

Însă, în noi s-a strecurat păcatul;
ne-a înșelat,
și s-a mutat de la unul la altul
cotropind ființa din mine
și ființa din tine,
până ne-a umplut
cu idoli de lut.

A asediat inima
care nu contenea să bată,
ca un clopot,
a ropot de piatră;

În îndurare, Dumnezeul mare,
s-a uitat la ea cum agonizează
și a rostit așa:

“Vreau să fii a mea!
Vreau să rămâi trează
noapte de noapte
și zi după zi;

până atunci, inimă, te cercetează
fiindcă voi veni când nici nu te aștepți,
și te voi răpi;
pentru că nu vreau să rămâi închisă
am să te duc în țara promisă”.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website