Cum să nu te doară durerea unui popor
care, în vremuri de pace,
își pierde tinerii risipindu-i prin lume,
într-o lume care prea mult îi umilește
ca pe niște prinzonieri?

Cum să nu te revolți când, în vremuri de pace,
țara ta și țara mea suferă de atâtea distrugeri,
mai multe decât o țară ce-și duce
în spate războiul?

Cum ai putea să nu plângi
când ți se ia pământul din bătătură,
să-l vândă samsarii care niciodată
n-au plătit cu sânge?

Ei îi vând pe preț de nimic
venele și arterele de aur și minerale
și toate celulele de viață
ce duc spre inima lui și inima ta.

Ucid păduri și pruncii de codrii,
tot ce ating pângăresc,
nimic nu-i atinge, nici măcar
teama de Dumnezeu.

Doamne! Oprește-i Tu!
să nu ajungă să facă negoț
cu suflete!

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website