După ce timpul s-a umplut cu primăvară
s-a îmbrăcat încet, încet în vară
zorindu-se să pună-n cuptoare plăcinte
și pâine de fructe și pâine fierbinte.

Curg vieți în vieți, să hrănească
imașuri și turme ieșite să pască;
cât plouă mă duc să mă rog cu cântări,
între cer și pământ curg binecuvântări.

Dorm umbre la umbre în zile toride;
oștiri în armuri și hlamide
își fac socoteli să umple hambare
apoi să trimită popoare la mare,
pe jos, cu picioarele goale.

După ce și-a umplut hambarele
toamna își odihnește carele
și-ncepe să scrie cu mustul din vie
scrisori către iarnă, să “vie”,
că lasă ferestre deschise
să poată să cearnă cu muguri de vise.

Curg nopțile lungi în zilele scurte,
îmi mătur zăpada din curte,
m-așteaptă nepoții povești să le spun…
miroase-a colind de crăciun.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website