De-ai fi înger, m-ai lua de mână cu aripa,
zâmbet dacă erai ai fi învățat și lacrima să râdă;
un fir de păr alb dacă răsăreai
celelalte fire ar fi admirat haina ta albă
și te-ar fi pieptănat cu piaptăn de nalbă.

Dacă erai ce nu ești, rămâneai în povești,
în ficare univers din vers
și în fiecare dimineață și seară
trezindu-mă la viață de fiecare dată
pentru întâia oară.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website