Mi-a fost interzis a gândi
Tocmai de cei care nu gândesc;
Eu cred că gândurile dezbrăcau
Inimile lor goale, robite întunericului
Fără nădejde de lumină.

Mi-a fost interzis să vorbesc
De către cei muți din lipsă de cuvinte;
Cuvintele îi zgâriau atunci când le bolboroseau
Și mai ales atunci când îi dezbrăcau

Mi-a fost interzis să iubesc ceea ce iubeam
Și mă obligau să iubesc ce uram;
Am fost silit să calc pe flori de trandafiri
Când sfâșiau picioare ghimpii lor de pază .

Mi-a fost interzis să cred în Creatorul lumii
Și atunci am aruncat cu pietre în religiile lor;
M-am eliberat de împotrivirea oamenilor
Și în altoiul crucii
M-am sădit infinit de liber în Hristos.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website