Câți dumnezei străini nu au murit,
Câte-nchinări deșarte nu au fost,
Pe drum deșertic prea am rătăcit,
Prea mult ne-a fost viața fără rost.

Ajunge omului cu rătăcirea,
Ajunge alergarea în zadar,
Ne-au vindecat iertarea și iubirea,
Fără de plată ne-au atins cu har.

Rămână-ntunecimile la orbi!
Și surzilor le-ajungă neascultarea!
Doar peste stârvuri, stoluri mari de corbi
Își croncăne hulpav înfometarea.

Cărarea rugăciunii și-a credinței
Mai scoate încă oamenii din jar
Căci s-a băut paharul suferinței
Pe Dealul Căpățânii, la Calvar.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website