Clătinâd frunzele, vântul le învață să respire;
Când să-și ia zborul fiecare se frânge,
Că nu-i decât o aripă căzătoare.

Mai este vreme să ruginească
Și să viseze la respirația gură la gură
A vântului hoinar, ca la un sărut cu arsură.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website