PAGINI

Categorii

Ultimele poezii postate

Ultimele comentarii

Informatii blog

Prin “mânurile” răstignite
Se-ndură Dumnezeu de iartă
Atâtea inimi împietrite
Cât munții n-au atâta piatră.

Atâta viață netrăită
Nu-ncape în deșertul lumii;
Doar dragostea nemărginită
Dă viață-n mijlocul furtunii.

Nu sunt atâtea stele-n cer
Câte păcate sunt în lume
O, Doamne, eu plângând Îți cer
Îngroapă-le-n ocean cu spume.

Nu cad din cer atâția stropi
Și nu-s atâția stropi în mare
Câte păcate Tu îngropi
Iertându-ne pe fiecare.

Nu au vulcanii-atâta lavă
Care să plângă-așa fierbinte
Cât dai Tu Doamne-n val de slavă
Prin îndurarea de Părinte.

Trimite Domnul pe pământ
Atâta dragoste de Tată,
Eu tremur ca o frunză-n vânt
Când văd cât Dumnezeu ne iartă.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment