Și inima în scurta ei viață
Tânjește după-o inimă a ei;
Nu va purta un văl cernit pe față
Cât timp va paște turmele de miei.

Va inunda în valea fericirii
Lumina-aceea pur dumnezeiască
Și-n rugăciuni, prin vorbele iubirii,
Se va topi, ca lumea să renască.

Învăț prin ea trăirea de-a trăi
Din prima până-n cea din urmă zi;
Voi arde pentru oameni chiar dacă mă pârăsc
Îi voi iubi. Ce dacă mă urăsc?

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website