Umbrelor obosite
Au început să le cadă frunzele veștejite;
La fiecare scuturare, frunzele umbrelor
Se ridicau în picioare, a ascultare
Și a uitare.

În semn de-ndurare, umbra omului
A-ngenuncheat lângă umbra pomului,
A iertare.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website