Pentru că cerul s-a despletit a jale
ploile au început să plângă în fuioare;
stelele nu le-am văzut ce fac,
iar fulgerele au ieșit la atac
nici luna nu a ieșit să vadă furtuna,
eu și omul sărac ne rugam întruna.

Dumnezeu ne-a auzit rugăciunea
și atunci s-a întâmplat minunea:
între stele și nor s-a deschis o poartă,
prin care scoboară-se scara spre inima mea
și Cel ce iubește și-l iartă
pe omul cu inima spartă
ce-și plânge povara în vremea cea rea.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website