Pe rafturi prăfuite și lavițe de scânduri
Torc iar colindătorii din caerul de gânduri
Colinda spusă-n fusul și-n mâinile ce torc
Vorbește despre anii ce nu se mai întorc

Ne spune despre valul și zbuciumul vieții
Și cât de trecătoare e clipa tinereții;
Mereu tot mai subțire, mereu mai deșirat
În caerul de gânduri vin hoții la furat.

Și ușa e deschisă, zăvoare nu mai sunt
Prin colțuri rătăcite doar umbre se ascund
Iar inima de pază pusă ‘naintea porții
Se lasă dată pradă în cârdășii cu hoții.

Veni-va vremea, fusul să toarcă sărbătoare,
Pe hoți îi va ajunge alai de-nmormântare
Când inima furată se va preda la tors
În staulul cu oi a lui Isus Hristos.

Dacă mai ești acasă și inima-i cu tine
Aleargă înaintea Aceluia ce vine
El stă la uși de inimi în straiele de Mire,
În veșnicii de caer aduce mântuire.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website