În țara mea ierarhiile au fost răsturnate,
Valorilor li s-au împroșcat cu noroi valorile
Armatei i s-au confiscat patriotismul și puștile
Iar mediocritatea ne conduce destinele.

Dreptatea se măsoară cu cântare stricate,
Acei care ne cârmuiesc direcțiile
Trag fiecare în părți diferite, sfâșiindu-ne
Iar rănile le cicatrizează doar trecerea timpului
Și mila Lui Dumnezeu

Bogăția totală a țării mele este constantă:
Marea ei parte, pentru foarte puțini
Și firmiturile puține, pentru cei mulți,
Iar sărăcia ne aparține toată, nouă, celor trudiți.

Mereu de vânzare în talciocuri murdare
Mereu înapoi când ceilalți o iau înainte
Neapărată de ea însăși când ea se atacă
Înecată în propria sete de apă.

Prin mila lui Dumnezeu a rămas sferdit de întreagă,
Gângavă în vorbire în mijloc de gâlceavă,
Bolnavă de friguri de frică la pândă,
Arzândă sub febre în ierni de osândă.

E tare trist că și-a pierdut punctele cardinale
Și pare a se orienta doar după ecou
Are nevoie țara mea de pocăință ,
De iertare și credință
Și, precum creștinul, și ea,
să se nască din nou.

Unora li se pare povestea țării mele o fabulație
Și uită că ei înșiși au uitat-o sub ocupație;
Eu unul cred din suflet în dreptatea divină;
Sunt sigur că vine o zi când ea o să vină.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website