Mi-e dor deja de ziua de mâine,
Mi-e dor să semene cu speranța,
Mi-e dor să se nască din dimineață
Și în apus să predea ștafeta nădejdii
Zilei care urmează și de care
Mâine îmi va fi dor.

Îi mulțumesc zilei de mâine
Că a așteptat cu răbdare după ziua de azi,
Ca eu să o pot trăi cu bucurie și dragoste
Așa cum mâine mă voi bucura
De dragostea din mijlocul ei.

Între ziua de azi și ziua de mâine
Nu stăpânește întunericul:
Una adoarme, cealaltă se trezește
Pe aceeași pernă căreia noi, oamenii,
Îi spunem noapte cu stele.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website