Suntem doar un pumn de țărână
pe care Dumnezeu îl frânge și îl sfarmă uneori în mâini,
apoi îl presară înapoi în țărâna din care ne-a scos

în mijlocul ei rămâne ceva ce
El, Domnul, nu-i dă drumul:
e vorba de inima mea, și inima ta
pe care ni le-a cerut să fie ale Lui,
chiar dacă au ajuns de piatră

ne-a promis, și mie și ție că le va face de carne,
suflând peste ele cu Duh de viață,
pentru că ne iubește, omule, atât de mult,
încât ne-a pregătit veșnicia împreună cu El.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website