Eu, care am uitat că uit
Întreb: “de ce-ai uitat de mine?”
Pun întrebări printre suspine
Dar nu mai stau să Te ascult

Eu, care am vorbit prea mult
N-am ascultat când Tu vorbeai,
Mereu grăbit când apăreai
Eram doar bulgăr de tumult

Eu, care am crezut că-s eu,
Nu coboram pe scări smerite,
Mă-nfășuram doar în ispite
Și nu eram din Dumnezeu

O, Doamne, rupe-ncătușarea
De peste inima-mi de piatră
Căci mă căiesc, Te rog, Mă iartă,
Dă-mi în Hristos eliberarea!

De nu m-apuci, Doamne, de mână
Spre a mă scoate din ispită
Cum poate inima-mpietrită
Să bată vie în țărână?

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website