Îi dau lacrima, copacului, să-i dea frunza lui săracului;

Pasăre, îți dau din haine, îmi dai zborul dintre taine?
Tu, pădure, dă-mi răcoarea și îi las întunecarea ;
Floare, dacă-mi dai parfumul eu cu tine suntem unul

Râule, îți cer izvor si-ți dau drumul curgător
Cer muntelui măreția și îi las statornicia
Fluture, tu dă-mi culori și îți dau buchet de flori
Tu dă-mi hrană, rădăcină și-ți dau locul din grădină

De la nor iau înălțarea și îi dau descătușarea
De la fulger iau lumina și îi dăruiesc grădina
Vântule, îmi dai suflarea eu pot să îti dau uitarea
Mare, urcă-mă pe val și-ți voi cânta din caval

De la tunet iau vorbirea și îi dau nemărginire
De la noapte iau misterul și îi pun deasupra cerul
Rup din cer buchet de stele, las în locul lor mărgele
Desfac vela de vapor și îi fac vele din dor

Le cer stropilor de ploi să danseze peste noi
Iar fulgului de zăpadă îi pun haina de paradă
Iau furtunii care scurmă prima zi și cea din urmă
Sfărm mândria ei din nimb și nu-i dau nimic în schimb

De la Dumnezeu nu cer, El mi-a dat întregul cer
Nu sunt vrednic să primesc dar mă lasă să-L iubesc;
Mi-a luat nevrednicia lăsându-mi Împărăția
M-a făcut din ticălos, frate cu Isus Hristos.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website