Voi, cei nebuni în devenire,
La ce mai încărcați cărbuni?
Nu sunt vagoanele pe șine
Și roțile-s de uscăciuni

Cu gheare lungi și ascuțite
Săpați în înimi galerii
Și peste fețele-adormite
Vă puneți masca de mumii

Trageți ogorul de sub pluguri
Însemânțându-l cu neghină,
Și biciuind oameni în juguri
Uscați lăstari în rădăcină

Pe drumurile de-ntuneric
Puneți capcane de hoții
Sunteți un birt bețiv, coleric
Și vă vârâți în oameni vi
i
Nelegiuirea lor e lege
Iar legea e nelegiuire
Pe ce-l ce-nșală îl fac rege
Lovind cu pietre în iubire

Vă veți primi curând răsplata
Și pentru că nu pot să tac
Mă rog și Îl întreb pe Tata:
” Cum o să-i ierți când știu ce fac?”

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website