În ce lume trăim?

Într-o lume de prea mulți mărunți
Cocoțați în prea înalte funcții
De decizii, de veto și de moarte

Trăim săraci striviți de prea multe bogății
Ale noastre, trecute pe numele lor;
Trăim murind prea des pentru prea puțin
Și nu ne rămâne decât nădejdea învierii

Trăim confiscați că îndrăznim să ne aparținem
Și amendați că nu ne-am sărăcit îndeajuns,
Condamnați că visăm, interziși că vorbim
Omorâți când ne naștem sublim

Trăim pe apucate frânturi de vieți aproape furate,
Vorbim mai mult când tăcem în biserici de lemn
Și tăcem prea acum și dureros de postum

Părem a fi interziși până și în lazaret
Că tușim prea tare și fără aprobare,
Că nu avem costum de-nmormântare
Că nu ne-a mai rămas nimic din ramul de finic

Trăim prea goi , prea fără noi,
Îngrijitori de viețile altora cu viețile noastre,
Culegători de roșcove și stele coapte
Între rondul de zi și rondul de noapte

Trăim într-o lume care nu-i a ei
Ea sieși captivă, plutind în derivă
Deslegată de cer și fără reper,
O lume nebună, nebună, nebună
Cu inima toată bătând a furtună.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website