Eu aș schimba numele ochilor în izvor
Pentru că acolo se scaldă lacrimile
Apoi ies la uscat
Când oceanele sunt îngrădite de gene
Și îmblânzite în lumi înverzite
Și, ca niște scântei,
Însăși lumina se aprinde din ei

Ar trebui să se cheme izvor pentru că
Astâmpără setea de dragoste,
Se întâlnesc cu seninul în rădăcină,
Devin imensitatea în care te pierzi
Tocmai pentru a te regăsi nerătăcitor
În mijlocul oglinzilor lor

Izvor de căldură, izvor de răcoare
Izvor de-așteptări, izvor de plecare
Izvor de izvor de izvoare

Ochii când dor a dor de dor
În inima lor fac aripi de zbor,
Vorbesc când se tac și tac vorbitor
Și îl trăiesc pe omul muritor

De fapt ochii au rădăcinile în inimă,
Ramurile, în cealaltă inimă geamănă
Iar vindecările din priviri
Se vor numi întotdeauna fericiri.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website