Se poate să fim bogați fără averi,
Dar nu se poate aduna comoara cerului
În țărâna muritoare, ci doar în trup de slavă

Cei mai mulți regretă înainte de moarte
Că nu au citit cartea trăitului
Iar dincolo de toate alergările
Inima tace pentru ca în celălalt om
Să înceapă cealaltă viață care nu mai moare

Omul crede că înțelepciunea ține de om
Și atunci, Dumnezeu îl numește nebun,
Crede că mântuirea atârnă de el
Și nu știe că atârnă de cruce

Până și stelele se vor așeza la rând să intre în cer;
Vor fi aruncate în Adânc
Acelea care s-au ars în răzvrătire
Și acelea care nu s-au aprins în noaptea răstignirii
La trâmbița trezirii.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website