Nu mă opresc să tac
oricât i-ar deranja pe surzi,
oricât de mulți muți,
nemulțumiți,
ar crede că-i imit

oricâte cuvinte s-ar oferi benevol
să vorbească,
să spună nimic,
să clocească,
chiar să scoată pui de cuvinte,
și ei fără minte,
nu!
nu mă opresc să tac

atâta vreme cât poartă cuvintele măști
și se adună în găști,
cât spun ceea ce nu-s,
câtă vreme înșală,
cât nu merg la școală,
când se tocmesc să ucidă
cu venin de aspidă,
și chiar dacă ies la atac
duzini de cuvinte,
vânzându-se ieftin la vrac,
nu mă opresc să tac

o, biete cuvinte zornăitoare,
mi-e milă de voi că stați în picioare,
mă doare că n-aveți valoare
și vă prostituați cu guri însurate
la porți de păcate

de aceea nu mă opresc să tac
până nu vă pocăiți în sac și cenușă,
până când nu aprindeți făclii
și pășiți spășite
din cuvinte moarte în cuvinte vii.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website