PAGINI

Categorii

Ce neam îndură-atâta nendurare
Silit să umble fără de picioare?
Iarăși miroase glezna a obidă
Când dau lăcustele să ne ucidă

Se pun la fiert durerile din răni,
Se serbezește laptele în căni,
Din zarca închisorii, un norod
Se lasă iar condus spre eșafod

Când biciul sulemește-se cu plumbi
Mușcă iar corbii negri din “porumbi”,
Iarăși busola vieții s-a crăpat
‘Naintea munților din Ararat

În coșul minții spumegă prostia
Cum spumegă în inimi lăcomia,
Ne coasem punga spartă, ca viața,
Prea des, însângerat, se rupe ața.

Nici un comentariu existent inca.