Unei țări i se poate fura bogăția
lăsându-i stindard sărăcia,
ea poate fi sfâșiată dinlăuntru
de stoluri de păsări de pradă
și mutată pe bucăti în altă ogradă;

lăsându-i durerea s-o doară
când rana aproape-o omoară,
să-i torni în izvoare otravă,
s-o lași fără leacuri, bolnavă,
e cea mai cumplită corvoadă

vânzându-i pământul, îi vinzi
rochiile înflorate la talcioc,
și pentru haina din spate tragi la sorți
pentru jocuri murdare de noroc

în târgul de sclavi o vinzi fără nume
risipindu-i copii prin lume;
i se pot otrăvi măruntaiele și pâraiele
i se pot lepăda apele minerale
și fostele furnale
pentru roșcovele acelea banale

se poate să-i împarți mărunțișul
ființelor ei oropsite,
iar când se roagă
să-i amesteci cu neghină secerișul,
să-i faci o pârloagă din grădină
furându-i măritișul

se poate înșela o țară oricât ar fi de frumoasă
oricât de fecioară, se poate opri să nu facă școală,
ar putea ajunge flămândă și goală
costelivă, însetată, precum o ciutură spartă

o țară poate ajunge batjocorită,
terfelită în minciună, amăgită,
acuzată fără vină, lovită, aproape, aproape strivită

dar ce am început să povestesc?
oare despre care țară vorbesc?

țara aceea se poate trezi într-o zi:
îi va prinde pe hoți, îi va lega
cu zăbrele de temniță grea,
îi va încarcera pe toți
și vă spun: acea zi va veni
și o va sărbători fiecare
ca pe o sfântă sărbătoare de Crăciun.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website