Locuieşte-ne, Doamne, spre-a nu fi pustii
Ne plouă cu Duhul din apele vii,
Ne pune în inimi un duh de smerire
Apoi să le umpli cu cer şi iubire

De dragostea Ta cu funii ne leagă
Dezleagă din lanțuri o lume pribeagă
Ne scoate din inimi toți munții de piatră
Şi ne fii olarul de inimi ce iartă

Ne ară de dealuri şi munți de mândrie
Ne-ndoaie genunchii-n smeriri de câmpie
În scorburi ascunse trufii să topeşti,
Păşeşti-ne paşii pe drumuri cereşti

Fă lacrima ploii s-ajungă în ramuri
Priveşti-ne ,Tată, prin cerul cu geamuri;
Cărarea născută din drum divorțat
Pe jarul de spini s-o pui la-ncălțat

Copaci coronați de sfânt curcubeu
Să ia în rodire şi sufletul meu;
Când fi-va să fie un timp de cules
Aş vrea să se ştie că eu Te-am ales.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website