Când perdeaua dinlăuntrul inimii
se sfâşie de sus şi până jos
ce te aştepți să mai afli acolo?
decât resturi de război;

din loc în loc arsuri încă nestinse fumegă
în vreme ce fluturi de noapte
-pe fori rămase necoapte- rumegă

se coc tranşee sub urme de cizme dospite
şi nedorite şi păcătoase,
steagurile nădejdii atârnă în bernă
zdrențuite, părăsite, dezertate;

În spatele porții
s-au strâns în gropi comune morții
sub nume de eroi necunoscuți:
prea tineri, prea desculți şi prea mulți

şi-au culcat la căpătâi o cruce
poate să doarmă, poate să o usuce;
nişte arme împrăştiate fără cartuşe
clănțăne în gol în golul din “uşe”
şi santinela fugită din cazarmă
mai caută cartuşe pierdute, orfane de armă

un fel de uscăciuni ce îşi ziceau iarbă
piaptănă scaieții care dau să fiarbă;

pe frânghia ce atârnă peste sat
flutură haine negre puse la uscat
când o tăcere apăsătoare, ca o jelanie,
alunecă după o stea căzătoare,
ca o sanie.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website