Se ia o iarnă bine înghețeată
pudrată cu zăpezi şi frăgezită de ger,
se încălzeşte încet la focul dragostei
din inimă şi din suflet,
apoi i se lungeşte lumina la capete
de o parte şi de alta
până capătă forme egale

Ce cade din întunerec se lasă la macerat
până la vremea iernii viitoare

Se încrustează cu semințe fel de fel
apoi se lasă să crească
până capătă o culoare verde-de-viață
şi peste tot se acoperă cu frunze
şi ierburi

Din când în când se verifică
prin cârduri de păsări călătoare
pe calea de întoarcere,
făcând cuiburi mari şi cuiburi mici
pentru ouă , care , şi ele vor prinde la urmă aripi

I se umezeşte coca-pământ cu ape de sus
şi ape de jos ca mai apoi să se lase la zvântat
atâta cât cuprinde vântul dinspre miazăzi;

Dacă o prinde arsură de frig
se lasă să o doară
adăugând speranțe şi vise în doze de aşteptări

Se străpunge peste tot cu săgeți solare
până o cuprinde un parfum
şi deasupra devine albastru

La urmă se ornează cu flori multicolore
peste pomi şi grădini
până apar muguri,
ca nişte ochi limpezi care, privind spre cer,
mulțumesc Creatorului.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website