PAGINI

Categorii

Degeaba zidarul
o casă clădește
dacă Domnul
nu o zideşte;

Degeaba păzeşte
străjerul cetatea
dacă Domnul
nu o păzeşte;

Degeaba plugarul
ogorul îl ară
când Domnul,nu pune în sac
să ducă la moară

La luptă se duce
degeaba oşteanul,
când Domnul
nu-nfrânge duşmanul.

Degeaba încarcă
țăranul în car
când bobul e sec
și gol, și amar

În van , călătorul ,
se-ntoarce acasă
când nu se așează
cu Domnul la masă

Degeaba la doctor
ne ducem cu trupul
când Domnul
nu vindecă lutul.

Degeaba e ruga
făcută cuvinte
când sufletul
n-are veşminte.

Degeaba tot omul
trăieşte o viaţă
când sufletul
nu se dezgheaţă

Degeaba Pământul
e noapte şi zi
că şi fără tine
el încă va fi

Bogatul degeba
e mult prea bogat
mai mare-i săracul
cu sufletul curat

Degeaba veşminte
acoperă trupul
când gol este omul
ce nu are Duhul.

Degeaba belşugul
de roade se varsă
când inima-i seacă,
pustie şi arsă

Şi ziua din noapte
din nou o să vină
degeaba, cât zorii
n-au strop de lumină

Copacul degeaba
înalţă tulpina
când seacă e seva

uscând rădăcina

Zadarnic un rege
Conduce o țară
Cât timp, din Gomora
Nu iese afară

Și dacă nu credem
– cum n-a crezut Toma-
suntem rătăciți
în noape-n Sodoma

Iar Omule, tu
degeaba eşti Om
când nu ai în Domnul
pe singurul Domn.

Degeaba am fost,
Degeaba trăim
Când nu înviem
Atunci când murim

Nici un comentariu existent inca.