Pe coarda care plânge din vioară
Se urcă un arcuş apoi coboară
Un tren ca o logodnă de fecioară
Nu ştiu dac-a venit sau va pleca din gară

Tăcut e menestrelul şi trăieşte
Iar mâna lui aluneca pe strune
Încă străfulgeră dumnezeieşte
Balada ce povestea vieții lui o spune

Poate aveți un galben să îi dați
Sau poate paşii veți încetini;
Opriți-vă o clipă, ascultați,
Voi, ce-alergați şi nu vă ştiți opri.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website