un SoL din BeleL,
tăcut ca un mieL
pe vaL de cavaL,
umiL şi dociL
zdrobeşte ineL de opaL
în punctuL vamaL

Îşi ia din rasteL
toiaguL de fier
toiaguL cu dinți de oțeL
să sfarme un chip de vițeL
în aur turnat şi rebeL

îL ia pe Levit
când nu e Lovit
îL ia din aziL din hăuL umiL
să ardă vițeluL,
să-şi junghie ieduL
La ultima Lampă
pe ultima rampă

îL urcă apoi La Calvar
să-şi curețe fața de var
iar sufletuL palid şi goL
să-şi spele-ndelung de nămoL,
să Lase La cruce oboL
o Lacrimă coaptă-n pârjoL

îL Lasă plângând Lângă Lemn
La jertfa de seară
golit de opaL,
golit de ineL
să vadă cum DiavoluL
scapă din gheară
pe CeL ce e EL:
pe blânduL şi singuruL MieL.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website